Proiectul cuprinde o serie de fotografii performative, reprezentand conceptul artistic „corpul ca obiect” in ideea unei pietrificări care se reîntoarce la mijlocele tradiţionale de producţie artistică- teatrală „prin actul performativ în sine” axându-mă pe reflexia umană, schimbări şi temporalitate cât şi prin vulnerabilitate. În această lucrare voi defini corpul ca obiect. Corpul în sine poate fi citit drept o oglindire a preocupărilor culturale.
Aici se află rădăcinile preocupării mele legate de identitate... fotografia demonstrează o entitate de obicei invizibilă și conceptuală. Alegerea temei este rodul unei lungi perioade de creatie, in care pictura si cunoasterea corpului uman si-au pus amprenta asupra stilului meu artistic. Corpul devine un ecou care apasă granița invizibilă asupra fiecăruia dintre noi sub forma identității noastre personale individuale, care se aplică peste identitățile noastre culturale, naționale și etnice, adăugîndu-se sensurilor impuse din exterior acestor identități.
Astazi, corpurile au devenit obiecte ale managementului si reconfigurarilor, fiind tot mai importante pentru identitatea individului. Ca si alte aspecte ale identitatii, corpul constituie tot mai mult responsabilitatea individului care ii poate cultiva si restructura in mod activ propria corporalitatea prin regimuri corporale specifice, alese dintr-o mare varietate de stiluri de viata.
De asemenea, semnificative pentru coerenta demersului meu artistic au fost si etapele,circuiturile ultime din creatia proprie,in care mi-am consolidat unele abordari metodologice si tehnica de lucru. Nu e un proces nou, se numeşte overpainting, dar în cazul acesta există o istorie în munca lui Baldessari, a lui Polke, Arnulf Rainer. Eu nu folosesc fotografia ca fundal, eu o perfecţionez, o duc mai departe. E o extensie a unei situaţii. Şi negocierea între pixel şi acrilic cred că aduce un plus ambelor medii.
Folosesc,de asemenea, nu doar raportul complementar in culoare,nu numai raportul cald - rece,ci si pe cel inchis - deschis, ce sunt exemple de exercitii care ma ajuta sa descopar elementele simple ce configureaza compozitia in ansamblul ei. Tehnicile de expresivizare reprezint în artele plastice un inventar destul de amplu, cu repere identificabile în cea mai mare parte dar si cu altele puternic marcate de personalitatea artistului.
“Fotografiez ceea ce nu doresc sa pictez si pictez ceea ce nu pot fotografia.”
Aici se află rădăcinile preocupării mele legate de identitate... fotografia demonstrează o entitate de obicei invizibilă și conceptuală. Alegerea temei este rodul unei lungi perioade de creatie, in care pictura si cunoasterea corpului uman si-au pus amprenta asupra stilului meu artistic. Corpul devine un ecou care apasă granița invizibilă asupra fiecăruia dintre noi sub forma identității noastre personale individuale, care se aplică peste identitățile noastre culturale, naționale și etnice, adăugîndu-se sensurilor impuse din exterior acestor identități.
Astazi, corpurile au devenit obiecte ale managementului si reconfigurarilor, fiind tot mai importante pentru identitatea individului. Ca si alte aspecte ale identitatii, corpul constituie tot mai mult responsabilitatea individului care ii poate cultiva si restructura in mod activ propria corporalitatea prin regimuri corporale specifice, alese dintr-o mare varietate de stiluri de viata.
De asemenea, semnificative pentru coerenta demersului meu artistic au fost si etapele,circuiturile ultime din creatia proprie,in care mi-am consolidat unele abordari metodologice si tehnica de lucru. Nu e un proces nou, se numeşte overpainting, dar în cazul acesta există o istorie în munca lui Baldessari, a lui Polke, Arnulf Rainer. Eu nu folosesc fotografia ca fundal, eu o perfecţionez, o duc mai departe. E o extensie a unei situaţii. Şi negocierea între pixel şi acrilic cred că aduce un plus ambelor medii.
Folosesc,de asemenea, nu doar raportul complementar in culoare,nu numai raportul cald - rece,ci si pe cel inchis - deschis, ce sunt exemple de exercitii care ma ajuta sa descopar elementele simple ce configureaza compozitia in ansamblul ei. Tehnicile de expresivizare reprezint în artele plastice un inventar destul de amplu, cu repere identificabile în cea mai mare parte dar si cu altele puternic marcate de personalitatea artistului.
“Fotografiez ceea ce nu doresc sa pictez si pictez ceea ce nu pot fotografia.”