Condiţia artistului...
Cred că ceea ce defineşte cel mai bine un popor este apartenenţa la cultură la artă. Pentru a fi în stare
de a da naştere unei opere noi, acesta trebuie să deţină şi alte două calităţi: determinarea şi dragostea
de a munci. Cea mai mare aspiraţie a artistului este să fie acceptat, în cel mai rău caz, şi recunoscut
pentru talentul sau – idealul oricărui creator. Totuşi, pentru a ajunge la ţintă propusă, artistul trebuie
să fie capabil să câştige dragostea publicului, să aibă cele trei însuşiri – determinarea, munca asiduă şi
creativitatea, dar şi capacitatea de a trece peste un eşec sau de a nu decădea după un succes. Dacă ai
pasiunea şi motivaţia de a fi foarte bun, atunci o carieră artistică poate fi o experienţă interesantă şi
plină de satisfacţii.
Artistul este şi un om şi un martor angajat în aventura unei epoci. Nu poate să ignore, să scape
transformărilor radicale care o zdruncină. Calitatea sa de artist îl plasează în faţă necesităţii imperative
de a-i prinde „sensul” şi de a-i formula limbajele. Opera de artă se dizolvă, graniţele dintre opera de
artă şi viaţă devin permeabile. Important este nu tabloul de pe perete, ci întregul mediu înconjurător,
şirul de experienţe. Oraşul însuşi, de pildă, poate fi experimentat ca gen de opera de artă totală, deşi
nu a fost şi nu este încă proiectat ca atare. S-ar putea presupune că viitorul artei se află în această
direcţie. Diversitate, răsturnare şi o nouă dinamitare a graniţelor dintre artă şi viaţă. Reversul societăţii
îl constituie tocmai camuflarea muncii fizice în spatele organizării informaţiei, producţiei şi circulaţiei
imaginii.
Arta poate deveni autentică numai atunci când artistul devine o fiinţă liberă în interior şi cât mai
conştientă şi capabilă să-şi trezească spontan fiinţă faţă de inspiraţia şi frumuseţea arhetipală.
Societatea nu are loc pentru toţi artiştii decât pentru aceia ce lupta zilnic pentru a se face cunoscuţi,
pentru aceia ce se rup de bariera mediocră şi statică, dar pentru asta ai nevoie de motivaţie şi curajul
de a încerca şi de a te defini.
de a da naştere unei opere noi, acesta trebuie să deţină şi alte două calităţi: determinarea şi dragostea
de a munci. Cea mai mare aspiraţie a artistului este să fie acceptat, în cel mai rău caz, şi recunoscut
pentru talentul sau – idealul oricărui creator. Totuşi, pentru a ajunge la ţintă propusă, artistul trebuie
să fie capabil să câştige dragostea publicului, să aibă cele trei însuşiri – determinarea, munca asiduă şi
creativitatea, dar şi capacitatea de a trece peste un eşec sau de a nu decădea după un succes. Dacă ai
pasiunea şi motivaţia de a fi foarte bun, atunci o carieră artistică poate fi o experienţă interesantă şi
plină de satisfacţii.
Artistul este şi un om şi un martor angajat în aventura unei epoci. Nu poate să ignore, să scape
transformărilor radicale care o zdruncină. Calitatea sa de artist îl plasează în faţă necesităţii imperative
de a-i prinde „sensul” şi de a-i formula limbajele. Opera de artă se dizolvă, graniţele dintre opera de
artă şi viaţă devin permeabile. Important este nu tabloul de pe perete, ci întregul mediu înconjurător,
şirul de experienţe. Oraşul însuşi, de pildă, poate fi experimentat ca gen de opera de artă totală, deşi
nu a fost şi nu este încă proiectat ca atare. S-ar putea presupune că viitorul artei se află în această
direcţie. Diversitate, răsturnare şi o nouă dinamitare a graniţelor dintre artă şi viaţă. Reversul societăţii
îl constituie tocmai camuflarea muncii fizice în spatele organizării informaţiei, producţiei şi circulaţiei
imaginii.
Arta poate deveni autentică numai atunci când artistul devine o fiinţă liberă în interior şi cât mai
conştientă şi capabilă să-şi trezească spontan fiinţă faţă de inspiraţia şi frumuseţea arhetipală.
Societatea nu are loc pentru toţi artiştii decât pentru aceia ce lupta zilnic pentru a se face cunoscuţi,
pentru aceia ce se rup de bariera mediocră şi statică, dar pentru asta ai nevoie de motivaţie şi curajul
de a încerca şi de a te defini.
387 de zile...
387 de zile de când…
Sursa reală a discomfortului meu, nu este să te fac să te simţi vinovat. Încerc doar să transmit o experienţă personală, o schimbare în bine. O maturizare etică. Ca şi societate ascundem realităţile industriei noastre, învăluim procesul în secret.
Consumatorii de carne se comportă ca şi cum stilul lor de viaţă nu ar face niciun rău, ca şi cum e normal şi firesc să fii consummator de violenţă şi moarte. Acest tip de comportament este nepotrivit unei specii care pretinde că distinge binele de rău. Oamenii au un discurs fluent când vine vorba de pace şi compasiune dar puţini acţionează, puţini sunt dispuşi de mâine să spună NU. Este greşit din punct de vedere moral să exploatezi animalele doar pentru tradiţie, obişnuinţă, comoditate şi gust. Realitatea este o fabrică…mâncarea este tot mai procesată.
Hrana vine de pe linii de asamblare enorme unde animalele şi muncitorii sunt abuzaţi. Carnea provine de la animale bolnave şi este plină de hormoni, antibiotice şi alte medicamente. Calitatea proteinelor şi grăsimilor din carne a fost în mod radical alterată datorită dietei aberante cu care animalele au fost crescute. Din cauza mâncărurilor tot mai sărace nutritional,a aditivilor chimici, societatea actuală este din ce în ce mai bolnavă. Mâncarea procesată sau alimentele extreme de concentrate pot stimula “dopamina” ( neuro-transmiţătorul plăcerii) care joacă un rol important în dependenţă.
Obezitatea se află pe locul 2 după fumat în topul cauzelor bolilor ce pot fi prevenite. Obezitatea este rezultatul consumului excesiv de grăsimi în special de grăsimi animale. Acest factor este cauzat de nepăsare, lăcomie şi lipsa de “ fibră morală”.
Dacă vrei o schimbare în bine, începe acea schimbare cu tine, nu te aştepta să o facă alţii pentru tine.
Chiar dacă suntem cu toţii expuşi la procese de socializare care ne-au condus la o viaţă caracterizată de consumism în masă, fiecare dintre noi are capacitatea de a schimbă oricare dintre aceste comportamente,în orice moment. Poate că primul pas constă în a deveni constineti de ceea ce se petrece.
Acest documentar are un raport social – eseistic reflectând o experienţă personală dobândită pe parcurusul a 387 de zile de când sunt vegană. Ca punct de plecare pentru acest proiect am avut la baza documentarul “Samsara, Ron Fricke, producător Mark Magidson” din care am avut şi secvenţe- found footage.
voce - Elena Alice Berehoi
Sursa reală a discomfortului meu, nu este să te fac să te simţi vinovat. Încerc doar să transmit o experienţă personală, o schimbare în bine. O maturizare etică. Ca şi societate ascundem realităţile industriei noastre, învăluim procesul în secret.
Consumatorii de carne se comportă ca şi cum stilul lor de viaţă nu ar face niciun rău, ca şi cum e normal şi firesc să fii consummator de violenţă şi moarte. Acest tip de comportament este nepotrivit unei specii care pretinde că distinge binele de rău. Oamenii au un discurs fluent când vine vorba de pace şi compasiune dar puţini acţionează, puţini sunt dispuşi de mâine să spună NU. Este greşit din punct de vedere moral să exploatezi animalele doar pentru tradiţie, obişnuinţă, comoditate şi gust. Realitatea este o fabrică…mâncarea este tot mai procesată.
Hrana vine de pe linii de asamblare enorme unde animalele şi muncitorii sunt abuzaţi. Carnea provine de la animale bolnave şi este plină de hormoni, antibiotice şi alte medicamente. Calitatea proteinelor şi grăsimilor din carne a fost în mod radical alterată datorită dietei aberante cu care animalele au fost crescute. Din cauza mâncărurilor tot mai sărace nutritional,a aditivilor chimici, societatea actuală este din ce în ce mai bolnavă. Mâncarea procesată sau alimentele extreme de concentrate pot stimula “dopamina” ( neuro-transmiţătorul plăcerii) care joacă un rol important în dependenţă.
Obezitatea se află pe locul 2 după fumat în topul cauzelor bolilor ce pot fi prevenite. Obezitatea este rezultatul consumului excesiv de grăsimi în special de grăsimi animale. Acest factor este cauzat de nepăsare, lăcomie şi lipsa de “ fibră morală”.
Dacă vrei o schimbare în bine, începe acea schimbare cu tine, nu te aştepta să o facă alţii pentru tine.
Chiar dacă suntem cu toţii expuşi la procese de socializare care ne-au condus la o viaţă caracterizată de consumism în masă, fiecare dintre noi are capacitatea de a schimbă oricare dintre aceste comportamente,în orice moment. Poate că primul pas constă în a deveni constineti de ceea ce se petrece.
Acest documentar are un raport social – eseistic reflectând o experienţă personală dobândită pe parcurusul a 387 de zile de când sunt vegană. Ca punct de plecare pentru acest proiect am avut la baza documentarul “Samsara, Ron Fricke, producător Mark Magidson” din care am avut şi secvenţe- found footage.
voce - Elena Alice Berehoi
Consumism
Trăim într-o epoca a consumismului, o epoca în care apariţia revoltei industriale şi consumismul cresc precum şi ritmul de viaţă. Consumerismul şi materialismul încorporează ideea de căutare excesivă precum şi achiziţionarea bunurilor prin raportul calitate / cantitate, mai ales în România. Dezvoltând acest concept, atrag atenţia asupra gravităţii acestui fenomen şi a efectelor sale pe termen lung şi să imprimăm în conştiinţa românească evidenţă consumului exagerat de produse din import. Conştientizarea unei culturi nesănătoase este un prim pas spre schimbare.
În societatea de consum “ Eu sunt ceea ce am / ceea ce cumpăr ” fiind definiţia operative în sine. În societatea de astăzi consumerismul este adesea descris ca fiind un aspect negative al vieţii oamenilor şi comportamentelor de cumpărare , ceea ce duce în mod inevitabil la materialism, deşi acesta poate avea şi o lumina pozitivă.
În fiecare zi, companiile concurează prin inventarea unui nou produs pentru a satisfice nevoia consumatorilor. Multe dintre aceste produse nu au un impact prea mare asupra societăţii şi dispar de-a lungul anilor. Efectele consumerismului sunt devastatoare pentru rezervele de resurse naturale şi pentru mediul natural. Zilnic apar zeci de mii de produse noi şi servicii care de cele mai multe ori nu aduc nimic nou, dar folosesc resurse din ce în ce mai multe. Reclame Tv, afişe suprapuse pe pereţi, anunţuri şi super oferte sunt doar câteva exemple ale propagandei masive utilizate de întreprinderi.
Majoritatea agenţilor publicitari exagerează prin produsul promovat transformând “ produsul” într-o nevoie. De multe ori produsele sunt de proastă calitate, deşi acestea sunt supraapreciate.
Personal nu sunt dependenţă de consum, ba chiar sunt uşor deranjată de propaganda masiv utilizată de majoritatea agenţilor publicitari. Mesajul reclamelor este unul intenţionat, în timp ce elementele contextului îl susţin în vederea obţinerii efectului dorit de către publicitar: imitarea comportamentului personajelor din reclamă de către public şi consumul produsului propus de reclamă.
În societatea de consum “ Eu sunt ceea ce am / ceea ce cumpăr ” fiind definiţia operative în sine. În societatea de astăzi consumerismul este adesea descris ca fiind un aspect negative al vieţii oamenilor şi comportamentelor de cumpărare , ceea ce duce în mod inevitabil la materialism, deşi acesta poate avea şi o lumina pozitivă.
În fiecare zi, companiile concurează prin inventarea unui nou produs pentru a satisfice nevoia consumatorilor. Multe dintre aceste produse nu au un impact prea mare asupra societăţii şi dispar de-a lungul anilor. Efectele consumerismului sunt devastatoare pentru rezervele de resurse naturale şi pentru mediul natural. Zilnic apar zeci de mii de produse noi şi servicii care de cele mai multe ori nu aduc nimic nou, dar folosesc resurse din ce în ce mai multe. Reclame Tv, afişe suprapuse pe pereţi, anunţuri şi super oferte sunt doar câteva exemple ale propagandei masive utilizate de întreprinderi.
Majoritatea agenţilor publicitari exagerează prin produsul promovat transformând “ produsul” într-o nevoie. De multe ori produsele sunt de proastă calitate, deşi acestea sunt supraapreciate.
Personal nu sunt dependenţă de consum, ba chiar sunt uşor deranjată de propaganda masiv utilizată de majoritatea agenţilor publicitari. Mesajul reclamelor este unul intenţionat, în timp ce elementele contextului îl susţin în vederea obţinerii efectului dorit de către publicitar: imitarea comportamentului personajelor din reclamă de către public şi consumul produsului propus de reclamă.
Experimental video - Body light (Corp i/luminat)
Întreaga idee a proiectului a venit în urma dorinței de examinare și cunoaștere a corpului uman redat prin diferite mijloace artistice. Având o structură triptică, lucrarea descrie narativ un trup de femeie cu o înfățișare inocentă, pură. Aceste calități sunt sugerate prin diverse procedee de modificare a contrastului la nivelul pielii, oferind o expresivitate unică personajului.
Omul si cercul - video performance
Când vreau să fiu singură mă opresc. Scot pământ din punguţă mea şi trag un cerc în jurul meu.În interiorul cercului mă simt la adăpost. Când sunt în interiorul cercului, nimeni nu poate şi nici nu are dreptul să îmi vrobeasca. Nimeni nu poate şi nici nu are dreptul să mă atingă, să intre în cercul meu, sau să mă privească prea insistent.In interiorul cercului nu mai aud nici zgomtele străzii, nici valurile marii şi nici ţipetele păsărilor.Când eşti în cerc nu mai simţi nici frică, nici foame, şi nici durere, chiar şi timpul se opreşte în loc. Te scufunzi pur şi simplu în abstract că într-un vis protector,devii centrul cercului.Dacă vreau să ies din cerc, întind pur şi simplu piciorul şi întrerup linia cercului. Nimeni nu poate să o facă pentru mine în afară de mine însămi, nimeni nu poate să taie cercul din exterior pentru mine. Miracolul cercului stă în protecţia totală pe care o oferă. De când a fost inventat cercul , lumea o duce mult mai bine...
Am fost inspirată de Matei Vişniec care este un poet şi dramaturg român, activ în acest moment în Franţa, cunoscut în special pentru scrierile sale în limba franceză. Textul fiind luat şi modificat pe alocuri de către mine şi interpretat sub formă performativă.
Am fost inspirată de Matei Vişniec care este un poet şi dramaturg român, activ în acest moment în Franţa, cunoscut în special pentru scrierile sale în limba franceză. Textul fiind luat şi modificat pe alocuri de către mine şi interpretat sub formă performativă.
Walking away - experimental video
Sedepril si iti redescoperi echilibrul natural !
Scenariul / Storyboard: Paula Mihalache
Operator de imagine: Alina Nistor,
Paula Mihalache
Editor: Alina Nistor
Operator de sunet: Sanziana Ceteras, Vlad Harabagiu
Producator: Alina Nistor,
Paula Mihalache,
Sanziana Ceteras
Actori : Tatiana Grigore, Monica Bordeianu
Voce narativa : Diana Roman
Interviu- Marcel Bostan- Alternosfera, Iasi 2013
Tin sa specific ca materialele din primele 30 de secunde nu sunt filmate de mine , sunt doar montate si puse intr-o alta ambianta, iar restul este 100% munca personala. Tin sa ii multumesc lui Marcel Bostan pentru interviul acordat!
Video ...Manipulare digitala in 53 de secunde...
Trafic,urban - Video experimental
Video- This is what I love, and can't stop loving...
Proiect film- video conceptual, bazat pe citate din cinema-ul de fictiune
Lista filmelor folosite in video
⦁ Alice in Wonderland (2010) - " Here is a little song "
⦁ Signs ( 2002) - " I wrote "
⦁ Sister Act 2 / Back in the Habit (1993) - " I might want to sing "
⦁ The changeling (1980 ) - " It note for note "
⦁ Sev7en (1995 ) - " Don't worry "
⦁ Alice in Wonderland (2010) - " Don't worry "
⦁ No country for old men ( 2007 ) - " Don't worry "
⦁ The Lion King ( 1994 ) - " Don't worry "
⦁ Chicken Run (2000) - " Don't worry "
⦁ Mama's boy ( 2007 ) - " Be happy "
⦁ Wall-e ( 2008 ) - " Be happy "
⦁ Yes man ( 2008 ) - " Some trouble "
⦁ Mercury Rising ( 1998 ) - " When you worry "
⦁ Hot Rod (2007 ) - "Make it double "
⦁ 8 Mile ( 2002 ) - " Ain't got no place to "
⦁ Wild Hogs ( 2007 ) - " Lay your head "
⦁ Crash (2004 ) - " He may have "
⦁ Intolerable Cruelty ( 2003 ) - " To litigate "
⦁ Son of the mask ( 2005 ) - " Look at me I'm happy "
⦁ Bewitched ( 2005 ) - " Here i give you "
⦁ Good luck chuck ( 2007 ) - " My phone number "
⦁ Michael Clayton ( 2007 ) - " When you worry "
⦁ Gran Torino ( 2008 ) - " Call me "
⦁ Be Kind Rewind ( 2008 ) - " I make you happy "
⦁ Against the Ropes (2004 ) - " Ain't got no cash "
⦁ Pineapple Express ( 2008 ) - "Ain't got no style "
⦁ Defendor ( 2009 ) - " Girl to make "
⦁ Changeling (2008) - " Your smile "
⦁ Big Fish ( 2003 ) - " Cause when you "
⦁ Superbad ( 2007 ) - " Don't worry don't do it "
⦁ Hairspray ( 2007 ) - " Put a smile on your face "
⦁ Big Fish ( 2003 ) - " Whatever it is "
⦁ Bobby McFerrin don't worry be happy ( video )
RED
Video by Paula Mihalache
Song : "Heavyweight"
Band : Infected Mushroom
Album : Vicious Delicious
Song : "Heavyweight"
Band : Infected Mushroom
Album : Vicious Delicious
Haos/Nu imi place...
Cu siguranţă cu toţi am avut experienţă de a vorbi cu cineva, în timp ce alţii încep să vorbească odată . Acel zgomot haotic ce te debusolează şi nu ştii pe cine să asculţi şi unde să te concentrezi mai bine. De multe ori aceste lucruri se întâmplă când o persoană sau mai multe în cazul de faţă, îţi povestestesc ceva sau îţi spun ce le plac deşi observă că mai mulţi vorbesc cu ţine ... iar tu doar stai.. taci şi zici da ... la câteva secunde doar pentru a te face activ în discuţie... de aici a pornit ideea mea cu haosul.
De multe ori e atât de uşor să vorbim despre lucrurile care ne plac şi ni se par atrăgătoarea.. dar dacă am primi 2 minute pentru a spune în câteva cuvinte în faţă unui aparat ... obiect oarecum îndepărtat/ străin... lucrurile care nu ne plac ba chiar ne dezgustă în acel moment...cu siguranţă ai avea nevoie de încă 5 minute să te gândeşti ce să spui...
A şti să te faci ascultat, a şti să vorbeşti în faţă unei mulţimi, e o calitate care generează beneficii în aproape orice domeniu de activitate şi de viaţă. A ascultă pe cineva nu înseamnă neapărat a fi de acord cu el, dar măcar opinia care se naşte după ce-ai ascultat e una mult mai deşteaptă şi mai corectă decât aceea exprimată înainte că vorbitorul să deschidă gura.
De multe ori e atât de uşor să vorbim despre lucrurile care ne plac şi ni se par atrăgătoarea.. dar dacă am primi 2 minute pentru a spune în câteva cuvinte în faţă unui aparat ... obiect oarecum îndepărtat/ străin... lucrurile care nu ne plac ba chiar ne dezgustă în acel moment...cu siguranţă ai avea nevoie de încă 5 minute să te gândeşti ce să spui...
A şti să te faci ascultat, a şti să vorbeşti în faţă unei mulţimi, e o calitate care generează beneficii în aproape orice domeniu de activitate şi de viaţă. A ascultă pe cineva nu înseamnă neapărat a fi de acord cu el, dar măcar opinia care se naşte după ce-ai ascultat e una mult mai deşteaptă şi mai corectă decât aceea exprimată înainte că vorbitorul să deschidă gura.
Blindness...Cumva te zgarie pe creier?
Corpul ca ambalaj organic
Tehnici performative – explorarea identităţii
Experienţa şi prezenţa mea dublă în proiectul meu, explorează procesul de lucru în două medii şi anume performance şi fotografie. Încerc să urmăresc sentimentul de izolare şi înstrăinare experimentată în societatea actuală. Strategia mea de a exprima acest fel de „alienare” este metaforic în actul performativ. Acest tip de lucrare mixtă are rolul de a sensibiliza publicul. Elementele sculptate sunt obiective ale experienţei, justifică şi distinge concepţiile adecvate şi inadecvate privind realitatea asupra culturii. Senzaţia de identitate poate fi deschisă în termenii experienţei “eului” într-o anumită perioada de timp. Lucrare de faţă evidenţiază limbajul nonverbal ce dezvăluie gânduri şi impresii. Limbajul nonverbal ocupă un rol important în relaţia dintre spaţiul intim şi cel public.
Corpul ca statuie,obiect admirat sau nu, poate fi mort sau însufleţit,el trece dintr-o stare în altă pentru desfătarea ochilor. Fotografiile acumulate de-a lungul timpului nu reprezintă neapărat momente din viaţă, ci sunt adesea privite că piese unice. Corpul meu fotografiat mă face să întru în universul unei individualităţi metafizice comune. Idealizarea frumuseţii corpului este cel mai adesea raportată la reprezentarea corpului imobil, la sculptură că şi cum corpul în repaus ar inspiră o receptare estetică mai puternică de cât corpul în mişcare. Corpul, imobilizandu-se restabileşte pregnantă unui tablou. Această facilitate de a supradetermina sensul printr-un mijloc tehnic este şi un fel de a demonstra cum devine corpul un simplu instrument simbolic.
În proiectul meu corpul devine un instrument privilegiat al limbajului şi al transmiterii. Corpul expus se vrea corp straniu şi străin pe când el nu produce decât aparenţă clonării prin cele 2 sculpturi realizate de mine. Ea exprimă ideea într-un obiect real, într-o corporalitate separată, şi este artă superioară din cadrul artelor plastice. Acţiunea performativă este inspirată din textul lui Matei Vişniec care este un poet şi dramaturg român, activ în acest moment în Franţa, cunoscut în special pentru scrierile sale în limba franceză. Textul fiind luat şi modificat pe alocuri de către mine şi interpretat sub formă performativă.
„Când vreau să fiu singură mă opresc. Scot pământ din punguţă mea şi trag un cerc în jurul meu.În interiorul cercului mă simt la adăpost. Când sunt în interiorul cercului, nimeni nu poate şi nici nu are dreptul să îmi vrobeasca. Nimeni nu poate şi nici nu are dreptul să mă atingă, să între în cercul meu, sau să mă privească prea insistent. În interiorul cercului nu mai aud nici zgomtele străzii, nici valurile marii şi nici ţipetele păsărilor. Când eşti în cerc nu mai simţi nici frică, nici foame, şi nici durere, chiar şi timpul se opreşte în loc. Te scufunzi pur şi simplu în abstract că într-un vis protector,devii centrul cercului. Dacă vreau să ies din cerc, întind pur şi simplu piciorul şi întrerup linia cercului. Nimeni nu poate să o facă pentru mine în afară de mine însămi, nimeni nu poate să taie cercul din exterior pentru mine. Miracolul cercului stă în protecţia totală pe care o oferă. De când a fost inventat cercul , lumea o duce mult mai bine... Dacă nu putem răspunde la o întrebare esenţială, cercul este cel mai bun loc derefugiu şi meditaţie..E adevărat că două fiinţe umane nu pot intră împreună înăuntrul aceluaşi cerc. Peste tot vezi numai cercuri, unora le place să-şi instaleze cercul pur şi simplu pe trotuar sau în mijlocul străzii, sunt alţii caren-au mai ieşit din cerc de zile şi zile în şir .Ceea ce mă nelinişteşte însă puţin sunt unele zvonuri care circulă de o vreme prin oraş, se spune că toate cercurile ascund totuşi o capcană, se spune că oamenii intră în cercuri şi nu mai pot ieşi, se vorbeşte chiar despre oameni care în pofida voinţei lor au rămas blocaţi în cercuri.S-ar părea că de la o vreme cercurile nici nu mai ascultă de oameni. Şi totuşi asta este cercul meu....”
Corpul ca statuie,obiect admirat sau nu, poate fi mort sau însufleţit,el trece dintr-o stare în altă pentru desfătarea ochilor. Fotografiile acumulate de-a lungul timpului nu reprezintă neapărat momente din viaţă, ci sunt adesea privite că piese unice. Corpul meu fotografiat mă face să întru în universul unei individualităţi metafizice comune. Idealizarea frumuseţii corpului este cel mai adesea raportată la reprezentarea corpului imobil, la sculptură că şi cum corpul în repaus ar inspiră o receptare estetică mai puternică de cât corpul în mişcare. Corpul, imobilizandu-se restabileşte pregnantă unui tablou. Această facilitate de a supradetermina sensul printr-un mijloc tehnic este şi un fel de a demonstra cum devine corpul un simplu instrument simbolic.
În proiectul meu corpul devine un instrument privilegiat al limbajului şi al transmiterii. Corpul expus se vrea corp straniu şi străin pe când el nu produce decât aparenţă clonării prin cele 2 sculpturi realizate de mine. Ea exprimă ideea într-un obiect real, într-o corporalitate separată, şi este artă superioară din cadrul artelor plastice. Acţiunea performativă este inspirată din textul lui Matei Vişniec care este un poet şi dramaturg român, activ în acest moment în Franţa, cunoscut în special pentru scrierile sale în limba franceză. Textul fiind luat şi modificat pe alocuri de către mine şi interpretat sub formă performativă.
„Când vreau să fiu singură mă opresc. Scot pământ din punguţă mea şi trag un cerc în jurul meu.În interiorul cercului mă simt la adăpost. Când sunt în interiorul cercului, nimeni nu poate şi nici nu are dreptul să îmi vrobeasca. Nimeni nu poate şi nici nu are dreptul să mă atingă, să între în cercul meu, sau să mă privească prea insistent. În interiorul cercului nu mai aud nici zgomtele străzii, nici valurile marii şi nici ţipetele păsărilor. Când eşti în cerc nu mai simţi nici frică, nici foame, şi nici durere, chiar şi timpul se opreşte în loc. Te scufunzi pur şi simplu în abstract că într-un vis protector,devii centrul cercului. Dacă vreau să ies din cerc, întind pur şi simplu piciorul şi întrerup linia cercului. Nimeni nu poate să o facă pentru mine în afară de mine însămi, nimeni nu poate să taie cercul din exterior pentru mine. Miracolul cercului stă în protecţia totală pe care o oferă. De când a fost inventat cercul , lumea o duce mult mai bine... Dacă nu putem răspunde la o întrebare esenţială, cercul este cel mai bun loc derefugiu şi meditaţie..E adevărat că două fiinţe umane nu pot intră împreună înăuntrul aceluaşi cerc. Peste tot vezi numai cercuri, unora le place să-şi instaleze cercul pur şi simplu pe trotuar sau în mijlocul străzii, sunt alţii caren-au mai ieşit din cerc de zile şi zile în şir .Ceea ce mă nelinişteşte însă puţin sunt unele zvonuri care circulă de o vreme prin oraş, se spune că toate cercurile ascund totuşi o capcană, se spune că oamenii intră în cercuri şi nu mai pot ieşi, se vorbeşte chiar despre oameni care în pofida voinţei lor au rămas blocaţi în cercuri.S-ar părea că de la o vreme cercurile nici nu mai ascultă de oameni. Şi totuşi asta este cercul meu....”