Miracolul artei constă în reactualizarea unor amintiri atât de profunde pe care uneori nici nu le ştim, este un joc al minţii care a uitat evenimente plăcute şi pe care ea le reînvie, acest lucru fiind evidenţiat şi în proiectul meu. Intenţia mea este să exploreaz posibilităţile mixte ale creaţiei şi anume intervenţia plastică ( acuarelă ) peste fotografie. Fotografiile sunt realizate digital, având un strat de acuarelă ( acril ) peste, încercând să însufleţesc imaginea prin plasticitate, grafism, chiar dacă subiectul pare lipsit de viaţă.
Aşa cum este ilustrat în fotografii, ,traiectoriile individuale , sunt caracterizate de suişuri şi coborâşuri, cu întorsături spectaculoase, care depind atât de schimbările structurale de la nivel vizual artistic până la ajustarea la contextul gospodăriei căreia îi aparţin respectivele spaţii publice. Pe dimensiunile definitorii sărăciei extreme, gospodăriile din zonele analizate sunt puternic diferenţiate faţă de celelalte gospodării şi spaţii din mediul lor de rezidenţă precum Palas sau centrul oraşului. Astfel semnifică un trăi în care criză este regulă şi nu întâmplarea, procesul de sărăcire având deja o istorie suficient de lungă cât să fi afectat mai multe sfere ale vieţii şi ale zonelor periferice indiferent de oraş.
Fotografiile nu sunt un comentariu sau critică de mediu meu social. Conceptul preferă să rămână nedefinit, astfel încât nu se poate concentra dacă acestea evocă ceva bun sau rău.Îmi dau seama că trebuie să iubesc mult că să văd frumosul într-un peisaj atât de murdar. Îmi dau seama că trebuie să am o înţelegere umanistă că să pot iubi omul în mijlocul sărăciei. Atunci am înţeles că de fapt realitatea este a celui care contempla, ci nu a omului civilizat. Depinde după ce criterii judeci frumosul. Este o ţară săracă şi asta o poţi vedea numai în cartierele mărginaşe unde simţi pulsul adevărat al unui oraş.
Aşa cum este ilustrat în fotografii, ,traiectoriile individuale , sunt caracterizate de suişuri şi coborâşuri, cu întorsături spectaculoase, care depind atât de schimbările structurale de la nivel vizual artistic până la ajustarea la contextul gospodăriei căreia îi aparţin respectivele spaţii publice. Pe dimensiunile definitorii sărăciei extreme, gospodăriile din zonele analizate sunt puternic diferenţiate faţă de celelalte gospodării şi spaţii din mediul lor de rezidenţă precum Palas sau centrul oraşului. Astfel semnifică un trăi în care criză este regulă şi nu întâmplarea, procesul de sărăcire având deja o istorie suficient de lungă cât să fi afectat mai multe sfere ale vieţii şi ale zonelor periferice indiferent de oraş.
Fotografiile nu sunt un comentariu sau critică de mediu meu social. Conceptul preferă să rămână nedefinit, astfel încât nu se poate concentra dacă acestea evocă ceva bun sau rău.Îmi dau seama că trebuie să iubesc mult că să văd frumosul într-un peisaj atât de murdar. Îmi dau seama că trebuie să am o înţelegere umanistă că să pot iubi omul în mijlocul sărăciei. Atunci am înţeles că de fapt realitatea este a celui care contempla, ci nu a omului civilizat. Depinde după ce criterii judeci frumosul. Este o ţară săracă şi asta o poţi vedea numai în cartierele mărginaşe unde simţi pulsul adevărat al unui oraş.